Divinația este practica prin care se determină lucruri necunoscute sau neconștientizate prin folosirea unor ustensile cu ajutorul proceselor de observare, care pot să ofere astfel de informații. Aceste practici au fost folosite din timpuri ancestrale pentru a comunica cu lumea nevăzută sau pentru a cere ajutorul ei. Acest lucru se poate vedea chiar din numele pe care îl poartă această artă.
Termenul divinație provine din latină: divinare – a fi inspirat de către Dumnezeu, a descoperi voința Domnului Dumnezeu. Practicile divinatorii, se bazează pe credința conform căreia Dumnezeu determină soarta oamenilor, și constau în aflarea prin diferite modalități, ustensile și ritualuri, voia divinității în a ne implica în anumite acțiuni.
Divinația adesea este folosită pentru a prezice viitorul, uneori însă și pentru a vedea momentele trecute. Este o practică folosită de lucrători ai luminii, magi, șamani, vrăjitoare, etc. Grupul de persoane care folosesc asemenea tehnici se numesc divinatori și ei aparțineau adeseori clasei sacerdotale sau erau instruiți în mod special dezvoltându-și calități și abilități speciale și necesare în arta divinatorie.
Divinația este o trăsătură comună tuturor civilizațiilor, atât antice cât și moderne, regăsindu-se în masa socială contemporană sub forma horoscopului, astrologiei, cărților de tarot, consultarea cristalelor ș.a.m.d. Categoriile menționate sunt o trăsătură puternică a spiritualității din lumea vestică modernă. Asta nu înseamnă desigur că în alte civilizații, practicile divinatorii, de alte feluri, sunt mai puțin importante.
Divinația are multe raționamente și este dificil să plasăm divinatorul într-o anumită tipologie socială. El/ea ar putea fi un șaman, cineva care este preocupat de medicina magică, un preot sau o persoană „sfântă” care vorbește aproape profetic. Pentru a aprecia semnificația artei divinatorului în orice eră sau civilizație, trebuie mai întâi să ne familiarizăm cu sistemul dominant de credințe în legătură cu omul și lumea.
Obținerea informației în cadrul procesului divinatoriu se face adeseori prin anumite mijloace și ustensile ajutătoare cum ar fi; bețișoare sau monede (în I Ching), glob de cristal, cărți de tarot, ansă (în radiestezie), etc. sau prin intermediul unor entități superioare, spirite înalte precum îngerii, arhanghelii, sfinții.
Divinația încearcă să realizeze contactul conștient dintre viață și arhetipurile care există în fiecare dintre noi. Divinatorul încearcă să citească și acceseze informația dorită din structurile energetice ale persoanei sau din baza de date spirituală cunoscută sub numele de cronica sau memoria akașă unde toate informațiile trecute sau prezente sunt înregistrate. Memoria akașă nu poate fi accesată de oricine și oricum. Artiștii, poeții și visătorii sunt oameni cu calitate înnăscută pentru a accesa akașa și o fac în mod natural, dar adesea haotic. Prin educație și antrenament se poate învăța și se pot accesa aceste informații. Accesul ni se dă aici în special dacă ne punem în folosul societății, a celor de lângă noi. Acțiunile de tip egoist în acest sens sunt adesea sortite eșecului.
Informația spirituală accesată trebuie tradusă și interpretată în mod adecvat într-un limbaj verbal. Iar aceasta adeseori necesită ani de studiu și lucru. Informația primită adeseori este în imagini, simboluri, semne pentru că limbajul simbolic este un limbaj universal însă el trebuie învățat, stăpânit și controlat. În caz contrar interpretarea mesajului primit poate fi total diferită de ceea ce ar trebui să fie. Acest lucru l-am văzut destul de des la cei care folosesc o formă sau alta de divinație. Nu metoda folosită este așa de importantă cât modalitatea de interpretare. Anumite metode de divinație sunt mai adecvate unui anumit mod de lucru, sau unei zone culturale, iar altele sunt mai bune în alte ocazii.
Un divinator ar trebui să știe cel puțin două metode de divinație foarte bine pentru că fiecare metodă are plusurile și minusurile ei. Este necesar a ști și folosi unealta potrivită la locul potrivit.
