Această cale spirituală profundă reprezintă capacitatea umană de a unifica trupul, mintea și inima cu conștiința divină. Un exemplu perfect al acestui drum spiritual este oferit de cuvintele lui Iisus, care spunea: „Eu și Tatăl una suntem”. Puțini sunt cei care aspiră să meargă pe această cale.
Pe acest drum, misticul, cel care caută divinitatea o face direct, îndreptându-și căutarea în sus, către ceruri. Savantul cabalistic Gershom Scholem (1897 – 1982) definește această experiență ca fiind pur mistică: „Un mistic este o persoană care are parte de o experiență imediată, palpabilă, a Divinului, a realității supreme sau cel puțin tânjește după o asemenea experiență. Această trăire poate apărea într-o iluminare bruscă sau poate fi rezultatul unei pregătiri îndelungate și complexe”.
Evelyn Underhill (1875-1941)spune despre natura darurilor mistice. „Adevăratul mistic este acea persoană în care aceste puteri (conștiința spirituală) transcende nivelul artistic sau vizionar și ajunge la nivelul genialității: persoana în care conștiința transcendentală poate domina conștiința obișnuită și care, evident, s-a predat revelației Realității. La fel cum ceilalți oameni sunt cufundați în și reacționează la viața obișnuită sau intelectuală, la fel și misticul este scufundat în și reacționează la viața spirituală. Călătorește către pura identificare cu interesul său sau „Uniunea cu Dumnezeu”. A fost uneori numit un suflet solitar. Mai bine poate fi descris ca un trup solitar, deoarece sufletul său, extrem de sensibil, trimite și primește comunicări”.
Definirea misticului ca un „trup solitar” de către Underhill este potrivită. Misticul, în general, vede trupul, mintea și emoțiile ca fiind obstacole în calea înfloririi totale a darurilor sale. Trupul poate deveni bolnav și nefolositor, mintea poate slăbi și deveni uitucă, emoțiile pot fi un adevărat carusel – niciunul dintre acestea nu sunt instrumente adecvate pentru mistic în călătoria sa. Scopul misticului este de a depăși forma fizică în întregime și de a-și concentra voința și conștiința. Își folosește voința pentru a bloca orice distracții, în timp ce conștiința sa este îndreptată către ceruri în căutarea Grației Divine.
Este de menționat că există o altă variantă a acestei căi, mai puțin cunoscută publicului larg ea fiind Calea Magicianului. Pe această cale magul aflat pe o cale spirituală, asemenea misticului, își va concentra și focaliza munca pe controlul voinței și conștientizarea schimbărilor interioare. Adesea el va considera că această cale este cea mai scurtă și eficientă dintre cele patru oferindu-i acces direct la Divinitatea și conștiința primordială. După cum spunea Israel Regardie, „Aceasta este valoarea magiei. În condiții normale, luni de zile sunt necesare pentru ca o floare să înflorească, dar utilizarea unei serii poate produce același rezultat în doar câteva săptămâni. O înțelegere și aplicare a magiei pot scurta distanța, asemeni unui telescop, spre realizarea propriei divinități.”
Mare parte din discuțiile despre Calea Mistică și problemele întâlnite pe măsură ce avansăm pe această cale pot fi aplicate și în cazul Căii Magicianului.
Calea Cunoașterii reprezintă o călătorie către divinitate prin studiu, analiză și teosofie. Această cale nu se bucură de un statut special în cultura spirituală contemporană. Adesea, se crede că dacă nu am avea de-a face cu mintea agitată, am fi în pace; dacă nu ar exista iluziile mintii, am fi conștienți de sine. Dar aceste convingeri sunt supuse ciclurilor – acum un secol, corpul fizic era considerat principalul adversar al vieții spirituale și trebuia neglijat, disprețuit și supus asprilor discipline.
Cu toate acestea, în pofida rezistenței moderne față de minte, un număr semnificativ de căutători spirituali încă urmează Calea Cunoașterii. Ei citesc, studiază, analizează și meditează asupra manuscriselor vechi și moderne, asupra simbolurilor și semnelor, în căutarea unor noi înțelesuri, pe care apoi le analizează amănunțit. Conținutul emoțional și experiența fizică sunt considerate nerelevante pe această cale; studenții tipici nu își consideră sentimentele ca fiind un test autentic al adevărului, nici nu își consultă trupul în ceea ce privește astfel de subiecte.
Pe Drumul Înțelegerii Profunde, căutătorii încep cu o profundă curiozitate față de mecanismele Universului și cu credința că mintea este cel mai potrivit instrument pentru a dezvălui aceste secrete. Drumul îi conduce spre numeroase mistere profunde și adesea căutătorii au sentimentul că sunt pe cale de a face o mare descoperire. „Adevărurile” antice sunt dezmembrate și declarate false, noi adevăruri sunt revelate; apoi, brusc, mintea percepe adevărul final – neexistența sa. Puterea minții se dizolvă și sufletul se trezește.
